Liderii incontestabili de peste un deceniu ai genului black-metal au fost considerati cei din indepartata Scandinavie. Paradoxal, insa, este faptul ca totusi gasca care se bucura in acest moment de cel mai mare succes avut vreodata de o trupa de metal extrem nu provine din nordul Europei, ci este de origine britanica. Este vorba, bineinteles, de controversata Cradle Of Filth, un adevarat pericol public numarul unu la adresa societatii umane, asa-zis puritane si sofisticate. Intregul concept se invarte in jurul creierului formatiei care este nimeni altul decat Mr. Dani Filth (nascut Daniel Davey), discipol declarat al lui Anton Szandor LaVey si membru al infamei Church Of Satan. Au fost facute de-a lungul timpului nenumarate interviuri, Cradle fiind una dintre cele mai solicitate si, de fapt, singura trupa de metal extrem cu prezenta regulata in paginile britanice de profil. Si chiar redactorii de la respectabila revista englezeasca "Kerrang!" si fanzinul "Terrorizer" se arata interesati de aceasta gasca, iar intr-un numar mai vechi din "Metal Hammer" Dani declara nonsalant ca, daca ar fi dupa el, cel putin jumatate din populatia globului ar trebui sa sufere un holocaust total, considerand-o o masa inutila ce ocupa spatiul degeaba. Nici papa nu-i scapa afirmatiilor defaimatoare pe care i-l descrie ca pe un paputoi senil. Este antologica faza cand intreaga trupa a fost arestata in interiorul Vaticanului unde tipii purtau tricouri cu inscriptia "I Love Satan" si "Jesus Is A Cunt". (no comments!)

Bazele au fost puse inca de la varsta de 15 ani cand Dani, originar din Hartford, U.K., si-a format prima trupa numind-o dupa un film de Russ Meyer, "The Lemon Grove Kids". Au fost primele incercari pe un teritoriu punk/death haotic purtand amprenta unor Extreme Noise Terror sau Deviated Instinct. Terminarea cu succes a colegiului, la specializarea limba engleza si arta, obtinand doua calificative maxime A, i-a dat un impuls catre creatia artistica. Astfel incat, in 1991 i-l aflam interesat de jurnalism, dar ii trece destul de repede acest avant de tinerete intalnind la Ipswich cativa pasionati de muzica ca si el. Cu ajutorul acestor muzicieni boemi se cristalizeaza viitorul grup Cradle Of Filth. Si inceputul a fost marcat chiar in anul 1992 cand un prim demo a fost facut, grupul fiind format initial din Dani (voce), Paul Ryan (chitara), fratele acestuia Ben (claviaturi), John Richard (bass) si Darren (baterie). Imediat dupa inregistrarea lui "Invoking The Unclean", caruia i s-a adaugat rapid si "The Black Goddess Rises", un nou chitarist li s-a alaturat, Robin Eaglestone Graves, si o a doua productie promo a fost conceputa si denumita "Orgiastic Pleajures" (1993). Curand Richard i-a parasit, bass-ul fiind preluat de Robin, iar chitara de un nou component, pe numele sau Paul Allender. Cel de-al treilea demo "Total Fucking Darkness" aduce cu sine aceeasi muzica black-metal satanica prezentata intr-o varianta inedita, recurgandu-se la corpse-paintings si la un look gothic sangeros si socant peste masura. O atitudine anti-crestina similara este afisata si pe coperta ultimului demo, cu stocul de 1000 de exemplare epuizat complet, care prezinta o scena diabolica cu faze porno in care doua calugarite se masturbeaza reciproc. Dupa toata aceasta nebunie este recrutat bateristul Nicholas Barker, un personaj la fel de notoriu si se lucreaza la un nou material "Goetia", ce nu va aparea insa niciodata. Succesul repurtat pana in acel moment aduce formatia sub contract la label-ul Cacophonous, subdiviziune Vinyl Solution (Londra). Albumul de debut este un full-length structurat pe influentele Celtic Frost, Venom, Bathory, Mercyful Fate ori Mayhem. Dani sustinea mai tarziu ca maestrii sai vocali au fost Bruce Dickinson si King Diamond. Din punct de vedere liric si literal el a fost si este inca impresionat de autori ca Lord Byron, Sheridan LeFanu, Friedrich Nietzsche,Aleister Crowley, Bram Stokers si Charles Baudelaire.

Debutul discografic "The Principle Of Evil Made Flesh" surprinde prin coloratura diavoleasca si mesajul poetic al textelor axate pe literatura neo-clasica si baroca, conceptele curentului gothic ridicate la dimensiuni supra-constiente prin vocea ireala a cantaretei sataniste, de origine germana, Andrea "Nebelhexe" Meyer Haugen (Aghast/Hagalaz’ Runedance), sotia unuia dintre membrii Emperor, Samoth. Chinuitoarele accese ale lui Dani Filth cu aspect vampiric dau senzatii abominabile, vocea parca torturata mistuind, pur si simplu, cuvintele. Urmeaza un mini turneu prin Anglia alaturi de Emperor, apoi aparitii in deschidere la Anathema, Paradise Lost, Napalm Death, Bolt Thrower si Cannibal Corpse. Este editata in 1994 compilatia Nuclear Blast "Death Is Just The Beginning III" pe care apare piesa "To Eve The Art Of Witchcraft" scrisa cu orga de biserica. La scurt timp (martie 1995) le este organizat un turneu ca headlineri impreuna cu Ophthalamia si Korova la terminarea caruia Paul Ryan si Paul Allender pleaca datorita unor divergente de opinii muzicale formand cu Darren White (ex-Anathema) grupul The Blood Divine, ultimul din primii doi intrupand si Hecate Enthroned. In locul lor vin Damien Gregory (clape), cunoscut inainte cu numele autentic Gregory Moffit si ca autor a trei produse orchestrale, Stuart Anstis (chitara) si Brian Hipp (chitara) fost in Brutality. Alte show-uri sunt tinute in Germania cu Ancient Rites si prin restul Europei alaturi de Malevolent Creation, Vader si Solstice. Un grav accident de motocicleta i-l face inapt pe Brian, astfel incat Cradle i-l coopteaza pe Jared Demeter (December Moon) care face chitara pe MCD-ul "Vempire". Demeter este la randul lui schimbat cu Gian Pyres (ex-Solstice) si sunt intreprinse concerte cu conationalii de la At The Gates, Gorefest si Paradise Lost.

Anul 1996 i-i gaseste pe cei cei sase Filths la o casa majora de discuri, Music For Nations, si cu un nou CD gata sa intre in clasamente pe pozitiile fruntase. "Dusk… And Her Embrace" propulseaza trupa din underground in topul celor mai bine vandute gasti extreme din intreaga lume. Avangardismul extrapolat incepe sa prinda clar contur in muzica si reprezentatiile pe scena adoptandu-se un look infam si decadent. Aparitiile live sunt coordonate in maniera teatrala cu efecte speciale de lumini si fum intunecat, cu o garderoba ce cuprinde haine din piele neagra si robe funerare si o multime de lumanari si recuzite morbide, printre care sugestivul corpse-painting, care de care mai traznite. Formatia colaboreaza si cu Cronos (Venom). Deosebit de mediatizata prin scandalurile provocate de raspandirea tricourilor subversive si cu mesaje subliminale, precum si de refuzul anumitor magazine specializate pe muzica de a comercializa CD-urile trupei din aceleasi motive, Cradle Of Filth beneficiaza de o reclama gratuita ce i-i ridica cota vertiginos. Chiar mastermind-ul Dani este intervievat intr-un documentar BBC, intitulat "Living With The Enemy", pentru a raspunde acuzatiilor aduse la adresa unor afirmatii deplasate ale lui si de a explica respectivele T-shirt-uri (unul dintre ele imprimat cu incredibilul mesaj "Suck My Blood And Fuck My Soul").

Se deruleaza inca un circuit european cu Dimmu Borgir si Dissection in deschidere cu un foarte mare succes si cu show-uri sold-out, iar apoi se inregistreaza cover-ul "Hell Awaits" (Slayer) ce va fi inclus pe tributul "Slatanic Slaughter II" (Black Sun – 1997). Cea mai importanta evolutie live se desfasoara pe 16 mai 1997 la Eindhoven (Olanda) cu ocazia editiei Dynamo Open Air Festival. Acolo Nick Barker este arestat de catre un politist bigot revoltat de emblemele anti-crestine pe care le purta acesta. Seria va continua in Statele Unite Ale Americii la Milwaukee Fest in data de 4 mai 1998, chiar inainte de intaiul show la Wacken Open Air.

"Cruelty And The Beast" aduce grupul britanic intr-o noua ipostaza artistica mult mai "eleganta" si simbolica. Produsul urca pe locul 1 in aproape toate revistele de specialitate primind recenzii laudative. Inlocuitorul lui Damien la clape este un tip pe nume Lecter. Cea mai semnificativa pierdere suferita inca de la infiintare este reprezentata de plecarea bateristului Nick Barker la Dimmu Borgir si Lock Up unde devine membru fondator alaturi de Shane Embury (Napalm Death), Peter Tägtgren (Hypocrisy/Pain/The Abyss) si Jesse Pintado (Napalm Death). Locul sau este luat pentru moment de William A. Sarginson ("Was"), de la The Blood Divine si ex-membru December Moon. Acesta participa la editarea EP-ului "From The Cradle To Enslave" (1999). Nici acesta nu rezista prea mult timp si pana la urma este angajat un alt baterist pentru aparitiile live facute cu Einherjer si Old Man’s Child, anume Dave Hirschheimer. Combo-ul este prezent in acelasi an la Dynamo Open Air si la Gods Of Metal tinut la Milano (Italia) pe 5 iunie. Sunt, de asemenea, cap de afis la prestigiosul Milwaukee Fest. Acolo au parte de un tratament mai special din partea guvernatorului statului Wisconsin, Tony Thompson, care-l cheama in instanta pe managerul trupei datorita faptului ca promoveaza in zona respectiva o formatie de factura satanica. In toamna lui 1999 este pusa in vanzare o caseta video, "PanDaemonAeon – A New Age Of Fire", pe care se regasesc videoclipul amintit mai sus cu un istoric complet inedit al conceperii sale in platourile Three Mill Lane Studios din East London cu directorul de regie Alex Chandon, plus un concert tras in 5 iulie 1998 in vestita sala Astoria, tot din Londra. Reveniti in Anglia se produc ceva "seisme" in interiorul trupei, iar cei dati afara sunt Dave Hirschheimer, Stuart Anstis si Lecter. Dupa o scurta perioada sunt anuntati noii componenti, nimeni altii decat fostii membri Paul Allender si Damien Gregory, dar si bateristul Adrian Erlandsson (ex-At The Gates / ex-The Haunted).

Ca un fapt divers, tot in 1999 se editeaza un material incitant intitulat "Maximum Filth – The Unauthorized Biography", produs de catre Chrome Talk, o subdiviziune Chrome D.r.e.a.m.s. Aceasta aparitie reprezinta istoria Cradle Of Filth, povestita de o gagica englezoaica cu voce sexy, ce include multe lucruri interesante si picante legate de Dani & Co. si care nu a fost niciodata recunoscuta de trupa ca fiind un produs oficial al discografiei lor. Cert este ca pentru fanii infocati produsul nu trebuie sa le lipseasca din colectie.

O data cu "Midian" (lansat cu ocazia sarbatorii de Helloween) universul audio-vizual se implineste intr-o impresionanta amplificare a artei totale pe care o cultiva trupa de ani de zile. Simbioza dintre muzica si imagine are de acum noi perspective antagonice la care isi aduce aportul si o cantareata cu vechi state in bransa bizara a post-avangardei suprarealismului contemporan, anume Diamanda Galas. Sarah Jane Ferridge aka Lady Sarah Jezebel Deva (numele de scena l-a primit chiar de la Dani) nu lipseste nici ea cu partituri vocale pe mai multe piese, fiind cunoscuta si datorita colaborarilor cu Therion, Covenant (actualii The Kovenant), Mortiis, Graveworm, Mystic Circle, Tulus si Mad Dog. Unii membri Cradle (Dani, Gian si Adrian) si fosti componenti ca Wil "Was" Sarginson (The Blood Divine) au o colaborare cu misterioasa trupa Christian Death pe ultima aparitie discografica a acesteia, "Born Again Anti-Christian".

Natura efectelor care sunt rodul geniului creator al lui Dani inspaimanta si fascineaza deopotriva. Acesta nu s-a limitat doar la muzica, ci s-a hotarat sa-si faca intrarea si in domeniul actoriei de film. Primul rol l-a primit in pelicula de groaza, facuta in maniera gore, "Cradle Of Fear", apartinand vestitului regizor de gen Clive Barker. Filmul prezinta un scenariu tenebros si scabros, iar personajul sangeros pe care i-l va interpreta Dani Filth, in capitolul "The Man" ce deschide "ostilitatile", se invarte in jurul a doi vampiri foarte moderni Mel si Nikki, toata povestea derulandu-se imprevizibil pe parcursul celor 4 episoade.

Ca o ciudatenie trebuie amintita incurcatura creata de introducerea trupei alaturi de Anathema pe afisul si programul unui presupus festival Bogus din Franta ce trebuia sa se tina pe 20, 21 si 22 iunie, cu toate ca managementul lor nu a fost contactat in acest sens de nici unul dintre asa-zisii organizatori pusi, se pare, pe glume proaste. Ar fi fost oricum imposibil ca trupetii sa onoreze un astfel show, asta deoarece in acea perioada urmau sa fie in plin turneu American cu God Forbid si Nile. Referitor la acest circuit, s-a putut vedea la chitara-bass un fost membru Anathema, Dave Pybus. Ceea ce la inceput a fost doar un zvon, in cele din urma s-a adeverit. Robin Graves si-a anuntat renuntarea la statutul de component, despartirea facandu-se in termeni amiabili. Motivul invocat a fost lipsa timpului necesar dedicarii complete pentru munca sustinuta in interiorul grupului. De aceea, s-a deschis un birou de presa special pentru inscrierea in vederea audierilor la postul de bassist.

"Bitter Suits To Succubi" nu repara trecutul glorios, insa reuseste sa tina fanii in expectativa in vederea unui viitor succes Si in ultimul produs "Bitter Suites To Succubi" (18 iunie 2001 – Europa; 3 iulie 2001 U.S./ Canada) se rasfrang multitudinea de lumi fictive invaluitoare ce formeaza acest univers horror, CD publicat prin intermediul propriul label AbraCadaver (despartirea de vechea casa de discuri dezvaluind, printre altele, motive de ordin financiar). Pe data de 4 iunie se da publicitatii un comunicat prin care Cradle Of Filth anunta semnarea contractului cu Sony Music, urmand ca in 2002 sa apara viitorul album de studio distribuit in lumea intreaga de Epic via AbraCadaver. Deocamdata vor participa pe tributul dedicat formatiei Twisted Sister (14 august 2001) cu o preluare dupa "The Fire Still Burns". Se mai anunta anularea concertului de la Quart Festival (Norvegia) datorata problemelor de sanatate cauzate de Gian si Paul. In ceea ce-l priveste pe Gian Pyres, acesta este prezent si pe albumul "Being And Nothing", ultima realizare a grupului Extreme Noise Terror, una dintre primele trupe de grind-core.

Incepand cu 14 septembrie si pana la 6 octombrie va avea loc "Tatoo The Planet Tour" unde i-i vor insoti pe Slayer, Pantera si Static X (inlocuita in unele orase, spre exemplu, de In Flames sau de Amorphis). Din pacate pentru fani, se sisteaza participarea la "Black X – Mass Tour" cu Ozzy Osbourne, deoarece trupa va repeta in tot acest timp concentrandu-se asupra viitorului album de studio. Totusi, baietii multumesc organizatorilor pentru invitatia acordata subliniind faptul ca in sfarsit s-a ajuns si dincolo de Ocean la aprecierea certei lor valori.

"Damnation And A Day", lansat in 2003 si segmentat in patru parti, cu intro-uri si cu pasaje instrumentale, fiecare dintre acestea spunand o poveste. Povestea in ansamblu este incifrata in subtitlu: "From Genesis To Nemesis". Aproape perfect, acest ultim album al celor de la CRADLE OF FILTH sufera insa la sectiunea orchestrala, care ar fi putut functiona mult mai eficient. Dincolo de toate avatarurile, acesta poate fi considerat unul dintre cele mai bune albume ale lui 2003.